sâmbătă, 21 iulie 2012

Interviu: Nicolas Sparks – partea a II-a



Cand a fost publicat primul lui roman, Jurnalul, in 1996, lui Nicolas Sparks nu i-a venit sa creada ce noroc avea. La vremea aceea lucra ca agent de vanzari pentru o firma de produse farmaceutice, cu un venit de 40 000 de dolari pe an; a fost uluit cand Warner Bros a cumparat drepturile de ecranizare ale romanului cu 1 000 000 de dolari. 'Daca credeti ca am fost entuziasmat de asta, imi subestimati reactia. Atat am topait de bucurie, ca am facut o crampa la gamba. Am fost ragusit timp de 2 zile de cat am tipat. N-am putut sa dorm. Nu parea real, dar era. Si era absolut minunat. 

Pentru ca este un romantic incurabil, primul lucru pe care l-a facut a fost sa-i cumpere o verigheta noua sotiei sale. 'Imi amintesc ca am inghenunchiat si i-am spus ca viata noastra s-ar putea schimba pentru totdeauna si nu stiu ce ne va aduce viitorul'.

De fapt, a fost inceputul unei cariere literare extraordinare. Dupa 15 carti, opera sa e tradusa in 40 de limbi, 6 dintre romanele sale au devenit filme de succes si el este unul dintre singurii 2 autori contemporani care au avut un roman ce a ramas pe lista de best-selluri a New York Times mai mult de 12 luni – celalalt fiind J.K. Rowling.

De unde-si ia ideile pentru romanele lui profund romantice?
'Diferite romane scot in evidenta o tristete diferita. Cititorul trebuie sa simta ca a trait o viata in miniatura intre copertile cartii, si pentru asta trebuie sa incluzi fericire, emotie, dragoste si tradare – si tristete. Toate acestea fac parte din viata. Daca nu le ai, nu pare real'. Multe dintre povestile lui sunt inspirate de evenimente petrecute in propria-i familie – sigur, romantate puternic. Mesaj intr-o sticla a fost inspirat de experientele prin care a trecut tatal lui dupa moartea mamei lui; O plimbare de neuitat – de lupta cu cancerul, pe care sora lui a pierdut-o.

In general, Nicolas Sparks scrie cinci sau sase zile pe saptamana, cam cinci ore pe zi. Obiectivul lui zilnic e de 2000 de cuvinte si de regula ii ia 5-6 luni sa termine un roman. Inainte de a se apuca de scris, stie cum va incepe si cum se va sfarsi povestea si are in minte 5-6 evenimente-cheie care vor fi punctele de cotitura. 'De obicei incep cu varsta personajului si imi pun o multime de intrebari despre el. Care ar putea fi dilemele unui personaj de 50 de ani? Are copii care pleaca la colegiu sau parinti in varsta de care trebuie sa aiba grija – si pornesc de aici'.
Chiar si acum insa, cand termina un roman, Nicolas Sparks se intreaba de unde vor veni ideile pentru urmatorul. 'Din fericire pentru mine, editorul meu este foarte tolerant cu faptul ca am tendinta sa intarzii cu predarea manuscriselor. Aceasta intarziere nu se datoreaza lipsei de efort sau taraganarii; ea reflecta mai degraba lipsa de previzibilitate a procesului de creatie. In cazul Refugiului, de pilda, am inceput un roman in octombrie 2009. Titlul de lucru era Sa spui adio, si desi simteam ca premisa de baza este puternica, am ajuns la un punct in ianuarie 2010 cand pur si simplu nu mai puteam continua. Povestii ii lipsea … ceva, dar nu-mi dadeam seama ce. Am petrecut cateva saptamani chinuitoare incercand sa depasesc acest impas, dar nimic nu parea sa functioneze. Asa ca, stiind ca totusi trebuia sa scriu un roman pentru toamna, am pus deoparte Sa spui adio si am stat cateva saptamani sa ma gandesc la o alta poveste. Acea poveste a devenit in cele din urma romanul Refugiul. Am inceput sa-l scriu pe 17 februarie 2010 si, desi speram ca va avea o traiectorie simpla, a sfarsit prin a deveni unul dintre cele mai provocatoare romane pe care le-am scris. Are multe dintre elementele la care se asteapta cititorii mei – o poveste de dragoste emotionanta si personaje convingatoare – dar introduce si un element de pericol'.
De cand a terminat Refugiul, autorul a mai scris 2 scenarii, care nu sunt bazate pe romanele lui.

Este uimitor ca Nicolas Sparks, tata a cinci copii, gaseste timp sa-si urmeze cariera de scriitor, dar el recunoaste ca-i lipsesc zgomotul si veselia cand copii sunt plecati la scoala. 'Imi place sa-mi am copiii prin preajma. Imi place sa-i vad crescand si sunt uimit neincetat de cat de repede pare sa se intample asta. Timpul … mereu alergam dupa el si mereu ne scapa'.

 Nota: Acest interviu apare intr-unul din romanele 'Colectiei de romane' editat de editura Reader's Digest Romania.