miercuri, 6 noiembrie 2013

Zeul din bucătărie şi butonul MAGIC



Zeul din bucătărie şi butonul MAGIC

Acest articol reprezintă tema pentru a şaisprezecea probă a concursului SuperBlog 2013.

Introducere:
Vă aduceţi aminte de mirosul de cozonac proaspăt scos din cuptor după ce a fost frământat ore în şir de bunica? Dar de sarmalele coapte parcă o veşnicie pentru a căpăta acel gust savuros? Sau de friptura sfârâind la cuptor, servită apoi cu murături asortate? Un deliciu!
Dar oare câţi dintre noi mai păstrează aceste tradiţiii culinare? Ar fi trebuit să fim foarte mulţi, mai ales că, astăzi, tehnologia a ajuns la un nivel la care parcă totul poate fi gătit cu efort minim!
De exemplu, în cazul cuptoarelor: putem programa un cuptor să pornească înainte să ajungem noi acasă, putem programa un cuptor să se spele singur, îl putem programa să se oprească la o anumită oră. Vrem să facem din acesta rotisor sau grătar? Nicio problemă! Prin apăsarea a 2 butoane, totul se rezolvă!

Enunţul probei:
Scrie într-un articol pe blog care dintre reţetele tradiţionale îţi plac cel mai mult şi pe care dintre acestea le găteşti sau ţi-ar placea să le găteşti. Ce produse electrocasnice de la Hotpoint Ariston crezi că te vor ajuta în bucătărie?
Includeţi una dintre pozele cu produsul ales Hotpoint Ariston, precum şi sigla acestui producător.

&&&

Motto: There is no value in the economic success of any industrial initiative if it is not also accompanied by commitment to social progress. (Aristide Merloni, 1967)

Cele mai vechi amintiri pe care le are fiinţa umană sunt cele păstrate din copilărie. Este perioada când spiritul de aventură ne face să descoperim - în mod gradual - lumea din jurul nostru: familia, obiectele care ne oferă confort sau care ne sunt interzise, iar în momentul în care ne putem deplasa singuri începem să explorăm ceea ce nu îndrăznisem până atunci. Prima dată când am mers singură am făcut-o neînsoţită de nimeni, dinspre sufragerie către bucătărie unde tatăl meu repara chiuveta. Sunt sigură ca şi altor copii li s-a întâmplat la fel, ca prima lor ‘călătorie’să fie la bucătărie. Această încăpere este mai mult decât locul unde se găteşte şi se mănâncă; ea devine treptat un loc de creat şi depănat amintiri. Fiecare familie îşi are propriile sale tradiţii culinare. Se găteşte dupa reţete moştenite din familie, citite din cărţile marilor maeştri, inspirate de la vecine sau (re)inventate de noi înşine. Fiecare are stilul propriu de a găti: la început – imitaţional (din cărţi sau după mama), apoi intervine experienţa (la ochi), dar - de cele mai multe ori - se găteşte după ce ai în frigider/ cămară.
Sunt de principiu că poţi afirma despre ceva ce îţi place abia atunci când nu îl mai ai (pentru o perioadă mai scurtă sau mai lungă). Aşadar, trăind numai în România şi mâncând numai româneşte, voi putea spune că o anume mâncare tradiţională românească îmi place cel mai mult doar atunci când mă voi afla într-un alt colţ al lumii şi îi vor duce dorul celei româneşti.
Experienţele trăite în copilărie sunt unice, pentru că acea perioadă ne este dat să o trăim doar o singură dată. Deoarece suntem fiinţe unice, pentru fiecare dintre noi ‘gustul copilăriei’ este diferit, unic în felul său. Eu mi-am petrecut copilăria atât în mediul urban, cât şi în cel rural (la bunici), astfel că – mică fiind – am văzut, gustat, mirosit mâncarea făcută din ceea ce producea pământul din jurul casei şi animalele din ogradă. Pentru mine, copilaria a avut/ are  ‘gustul’ naturii.
Şi acum, la maturitate, încerc să păstrez acelaşi gust al mâncării. Nu pot să afirm că la ţară bunica gătea mai bine/ mai gustos pe plita de lemne, iar acum un cuptor electric aduce modificări majore. Poate că atunci se gătea mai sănătos decât în zilele noastre, în schimb acum există mai multe posibilităţi de a găti, datorită existenţei pe piaţă a mai multor alimente, inventarea de aparatură tehnologizată special creată pentru bucătărie, etc.
Este adevărat că gustul mâncării nu este dat de aparatura folosită, ci de cel/ cea care o prepară. Sunt unii dintre noi pentru care copilaria n-a avut un ‘gust’ dulce, aşa încât pentru ca aceste amintiri să dispară, ele trebuie înlocuite cu unele noi. Viitorul este întotdeauna mai luminos decât trecutul, cu alte cuvinte să trăim în prezent ce n-am avut parte în trecut.

Cel mai îmbietor gust este ... gustul prezentului!

Dacă în trecut (copilărie) ne-au gatit/ hrănit părintii şi bunicii, în prezent bucătăria are alt utilizator: persoana iubită (partenera/partenerul de viaţă, soţul/ soţia).  
Societatea s-a schimbat mult de când au apărut 'războiul sexelor' şi emanciparea femeilor. Fiecare a preluat din atribuţţiile celuilalt ce a vrut sau a considerat că i se potriveşte, aşa încât, în zilele noastre, gătitul nu mai este atributul femeii, ci şi al bărbatului.

De abia acum am ajuns la raspunsul propus de mine pentru aceasta probă: depre rolul bărbatului modern în bucătărie.
 Cu siguranţă bărbatul care consideră că rolul femeii este în bucătărie nu ştie ce să facă cu ea în dormitor, ar gândi o feministă. Poate că are dreptate. Femeia modenă a ieşit din ‘mediul restrâns bucătăriei’ şi a ajuns în mediul competiţional al afacerilor; cu alte cuvinte, cel care aduce (mai mulţi) bani în familie nu mai este bărbatul, ci femeia.
Este momentul în care bărbaţii au început procesul de ‘efeminizare socială’. Unii au trecut prin acest proces siliţi de împrejurări obiective, dar alţii au lăsat/ permis ca ‘femeia’din ei să iasă la suprafaţă - din proprie initiaţivă: metrosexualii.
De-a lungul timpului identitatea masculină a suferit diferite mutaţii, de la metrosexual, retrosexual, tehnosexual, übersexual, ecosexual, contrasexual, neosexual.
Un studiu realizat în 2012 a relevat că pentru femeile cu vârsta cuprinsă între 20 şi 30 ani neosexualul reprezintă ‘noua formulă a virilităţii’: o combinaţie între masculinitatea lui James Bond, look-ul lui Hugh Jackman, umorul lui Jim Carrey şi tinereţea lui Zac Efron. Ele resping nu doar metrosexualii, ci şi bărbaţii care au un ritm de viaţă nebun, sunt dependenţi de tehnica electronică şi lipsiţi de originalitate.
          Termenul de metrosexualitate, apărut în anii 1990-2000, se referă la o ‘subcultură a bărbaților de orice orientare sexuală care au un simț estetic puternic și sunt preocupați de aparența lor, mai ales în domeniul modei’. (citat wikipedia)
O variantă îmbunătăţită a acestui termen este GASTROSEXUAL-ul . Acesta reprezintă o nouă generaţie de bărbaţi care privesc gătitul mai mult o pasiune decât ca pe o corvoadă domestică şi care se bazează pe abilităţile lor din arta gastronomică pentru a seduce femeile. 

 Dacă acum 100 de ani un bărbat care dorea să seducă o femeie era văzut într-o librarie/ bibliotecă, la secţiunea de poezie, locul preferat al gastrosexualului este magazinul care vinde aparatură şi ustensile de bucătărie. 


Este la curent cu toate noutăţile, căutând mereu ofertele cele mai bune de achiziţionare. Raionul lui preferat este cel de produse incorporabile, iar pentru a face performanţă, îşi spune că trebuie să-şi cumpere unul dintre cele mai bune cuptoare incorporabile. Regele bucătăriei este cuptorul, nu-i aşa, mai ales pentru că el readuce la viaţă căldura tradiţiei. Cel mai potrivit cuptor care se potriveste necesităţilor unui astfel de bărbat este cel produs de Hotpoint Ariston ‘FK 1041L P.20 X/HA S’. Este modern, inovator şi foarte uşor de folosit, ajută la economisirea resurselor și protejarea mediului.


Mâncarea nu este sexuală, este senzuală, mai ales când este preparată de un barbat care te atrage. Iată câteva exemple de actori americani şi sud-coreeni care sunt şi mai sexy când poartă/ folosesc un sorţ de bucătărie.

 Charlie Sheen, Gerard Butler, Keanu Reeves






Jan Geun Suk, Lee Min Ho, Rain






Şi cel mai puternic bărbat al planetei foloseşte sorţul de bucătărie ...

În concluzie: Dragostea adevarată nu se bazează pe romantism, cină servită la lumina lumânărilor şi plimbări pe malul mării. În realitate se bazează pe respect, compromis, grija pentru celălalt şi încredere.